Imi este de ajuns sa ma plimb pe strazile infecte ale orasului si sa observ dorinta primitiva a unor diverse personaje pentru intoarcerea la "peisajul rural". Consider ca nu este nimic altceva decat o frica fata de perversa brutalitate de beton, care se impune in fata bietilor copaci si a crizantemelor uitate de florarese...
Vrei calm? Iti este oferit in cea mai simpatica si dulce maniera in fiecare fereastra stinsa si fiecare calcan stacojit. Nu iti ofera triste o crapatura'n zid, ci un mic vortex catre un film generat de griul cladiri,precum o baba in doliu,toata neagra, singura culoare o gasesti in ochii ei rosii de lacrimi...
Cu un dulce suras, daruit de aerul greu si diminetile agitate, iau exemplu cainilor si ma pis pe copaci, mormant al primitivului!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu