Sculptura de XX

O figura aparte in peisajul artistic al secolului 20.Chiar daca inaugureaza in lucrarile sale sculptura secolului 20,el ramane totusi,prin formatie si prin munca colectiva pe care o va imprima atelierul sau,mai aproape de traditia Renasterii.
In ciuda dorintei sale de a avea o formatie clasica de sculptura,elev al Academiei,incepe lucrul ca mester:2-3 esecuri la intrarea la Arte Frumoase,se angajeaza ca cioplitor in piatra la decorarea cladirilor nou contruite din Paris,apoi la Albert Carrier-Belleuse,pentru a retusa busturile produse in serie. Formatia sa este deci,cea a unui muncitor manual si nu a unui artist liberal. Intrarea la Salon era semnul recunoasterii:expune in 1877"Viata de bronz',executata cu doi ani mai devreme,in perioada sederii sale la Bruxelles. Lucrarea are parte de critici violente.Pe calea trasata de realismul secolului, respinde idealismul:obiectivul lui este atat de bine atins,incat este acuzat de mulaj dupa natura si ii se refuza recunoasterea talentului.
Reuseste sa isi faca atelierul vizitat de amatorii de arta,sa primeasca ajutorul unor artisti mai oficiali si mai ales sa execute statuia Sfantului Ioan Botezatorul:talia sfantului,mai mare decat cea a unui om,inlatura orice neincredere cu privire la realizarile sale si il reabiliteaza ca sculptor.
'Poarta Infernului',nascuta dupa 8 ani de munca,nu va fi niciodata instalata,'Burghezii din Calais' atrag critic aspre,inainte de a fi acceptati cu greu. 'Balzac',ascuns sub hainele care nu lasa la vedere decat caracterul exacerbat al fetei,va fi refuzat. Dificultatiile intampinate nu ii pot impiedica totusi o reala reusita si o recunoastere. In 1889,el isi organizeaza pentru a isi onora comenzile,un atelier de modelaj care se va mari din ce in ce mai mult.
Ofera secolului 20 elementele unei renasteri a sculpturii.Folosirea fragmentelor unui corp,productia in serie,pe care i-o permite impresionanta organizare a atelierului sau,inspiratia din Antichitate sunt tot atatea cai deschise. In vederea expozitiei universale de la Paris din 1900,prezinta publicului atelierul sau,asa cum o facusera inainte Coubret si Manet:' Omul care merge',piesa definitorie a acestei expozitii reuneste in ea toata bogatia lui. Picioarele sunt egale de sol,ca doua monumente succesive ale mersului,reprezentate de aceasi opera. Aceasta redare sculpturala concentrata mai degraba asupra esentei miscarii,decat realitatii fizice,va deveni o referinta pentru artistii ce vor urma,de la Umberto Boccieni,la Marcel Duchamp.
TATICUL SCULPTURII SECOLULUI XX AUGUSTE RODIN!!!


Inmultirea procedeelor,in cursul secolului XX,impinge sculptura dincolo de limitele sale,materiale si spirituale. De fapt ,nu se poate practic vorbi de o sculptura propui-zisa decat in prima parte a veacului. In continuare,sculptorii, mai mult decat pictori,vor pune,prin cautarile lor,probleme care intereseaza domeniul artei in general si nu numai pe cele legate de modalitatile lor de expresie.
In secolul XX ,sculptura este marcata de abordarea progresiva a tehnicilor traditionale,cioplirea directa si turnarea. Procedee noi precum asamblarea,inceputa de Auguste Rodin vor modifica aria de actiune a sculpturii.